Test comparativ: Benelli TnT 1130 Sport Evo, Ducati Streetfighter S, Moto Morini Corsaro Veloce, MV Agusta Brutale 1078 RR
autor: Thomas Schmieder. Traducere şi adaptare: Florin Nae.
2009-09-17

Patru puncte pe i

Estetica evoluată întâlneşte dinamica extremă: acest nobil grup de naked-bikes italiene cu gene clare de streetfighter experimentează formule diverse de motorizare şi stiluri profund personale.

Tipic italieneşti, “i”-urile de la sfârşitul numelor mărcilor moto peninsulare: Benelli, Ducati, Moto Morini şi MV Agusti. În fine, lăsând gluma la o parte, în ţara lui Chianti, Verdi şi Berlusconi până şi şi siglele furnizorilor de componente au o sonoritate aparte: Pirelli, Marchesini ori Termignoni sunt producători reputaţi, ale căror repere de înaltă calitate sunt încorporate şi în “careul de aşi” testat acum: Benelli TnT 1130 Sport Evo, Ducati Streetfighter S, Moto Morini Corsaro Veloce şi MV Agusta Brutale 1078 RR.

Indiferent de locul apariţiei acestei Quadriga Infernale, privirile se întorc inevitabil spre divele italiene cu linii atât de inspirate, dar şi promotoare ale unor soluţii tehnice atât de diferite: două motoare V-twin, un tricilindru şi un cvadricilindru în linie încântă nu doar retina, ci şi timpanele cu notele concertului mecanic emis din eşapamentele lor din inox. Toate patru fac apel la arhitecturi sofisticate ale cadrului şi basculei, de asemenea şi la stopperii marca Brembi. Scuze, Brembo – furnizor al cărui nume singur inspiră încredere, chiar dacă utilul sistem ABS lipseşte până şi din listele opţionalelor. Iar Pirelli este producătorul pneurilor din echiparea de serie (cu excepţia gumelor Michelin Pilot Power ale lui Benelli).

Se spune deseori că funcţia creează forma, iar dacă privim liniile dinamic-avangardiste ale lui Benelli TnT 1130 deducem rapid scopul în care a fost conceput: plăcerea maximă a conducerii. Unghiurile agresive ale farului tip Darth Vader au deplină acoperire în vehemenţa acceleraţiilor asigurate de motorul ce sună ca un agregat boxer de Porsche 911 răcit cu aer. Fiecare rotire a manşonului acceleraţiei se transmite parcă direct în stomacul pilotului, iar buna încărcare a roţii faţă o menţine la sol în cele mai turbulente situaţii. Poziţia de conducere este activă, iar ghidonul lat ajută înclinările rapide în curbe. Însă acţionarea manetei ambreiajului chiar cere o forţă de războinic, iar intrarea bruscă în sarcină a motorului implică deseori patinarea voluntară a ambreiajului. La capitolul minusuri poate fi trecut şi consumul mediu... minim de 6,8 l/100 km pe drumuri naţionale la tempo relaxat, care indică un amestec aer/benzină prea bogat. Stabilitatea ţinutei de drum este ireproşabilă, dar numai pe asfalt de bună calitate. Pe şosele de rang inferior, suspensiile relativ subamortizate induc ciclisticii o anume imprecizie în urmarea traiectoriilor.

Nici cel mai nou naked-bike italian, Ducati Streetfighter, nu se poate lăuda cu o comportare favorizând confortul pe drumuri denivelate, chiar în declinarea sa cea mai scumpă “S”, dotată cu suspensii de top Öhlins foarte ferme şi roţi superuşoare, cu jante forjate din aluminiu. Porţiunea frontală seamănă cu o insectă agilă, gata de atac, iar de la primii metri parcurşi realizăm că Streetfighter este, de fapt, o supersportivă “dezbrăcată” de carene, şi asta nu doar din cauza basculei monobraţ ori a complexului cockpit digital, adoptate de la superbike-urile bologneze. Dezvoltând 159 CP efectiv măsuraţi (cu 11 mai mulţi decât spune cartea tehnică), fenomenalul motor L-twin se dezlănţuie efectiv la peste 4.000 rpm, iar cuplul maxim depăşeşte 100 Nm pe aproape întreaga bandă de turaţie. Rularea lejeră nu este însă punctul forte al acestui Duc, din cauza poziţiei de conducere relativ incomode, cu încheieturile mâinilor solicitate de curbura ghidonului amplasat destul de jos. Şi confortul eventualului pasager este un caz pentru Amnesty International, dar Streetfighter nu este, în definitiv, un tourer, ci o adevărată armă letală în mâinile individualiştilor curajoşi, cu o stabilitate impecabilă până la viteza maximă de 250 km/h. Stopperii monobloc Brembo sunt chiar... prea eficienţi în condiţii de aderenţă scăzută, iar libertatea mare de înclinare în viraje şi gripul pneurilor Pirelli transformă lupta cu secundele pe circuit într-o reală plăcere la ghidonul bolidului roşu cu o masă proprie de numai 198 kg la plin.

Moto Morini Corsaro 1200 este o altă motocicletă proiectată parcă doar pentru şosele ca-n palmă, chiar dacă versiunea “Veloce” testată dispune de o furcă high-tech Marzocchi şi un amortizor central Öhlins. Acestea reacţionează rigid la trecerea peste denivelări succesive, cu toate că reglarea amortizării în detensie este setată la minim. Fabulosul motor V2 la cu cilindrii dispuşi la neobişnuitul unghi de 87° face însă uitat acest minus, mai ales odată cu trecerea acului turometrului de 4.500 rpm. Forţa imensă de împingere are însă preţul ei: consumul mediu de 6,5 l/100 km măsurat la plimbarea liniştită pe drumurile naţionale este prea mare, chiar dacă la forjarea pe autostradă acesta nu creşte prea mult. Sunetul emis de tobele Termignoni este pur şi simplu bestial, dar cutia de viteze cu schimbări dure ale rapoartelor nu ne-a încântat la fel de mult. Maneta ambreiajului este însă mai uşor acţionabilă decât la Ducati ori Benelli, iar poziţia de conducere s-a dovedit cea mai comodă dintre toate. Şi confortul pasagerului este mulţumitor, aşadar Corsaro 1200 este o bună alegere pentru sportivii amatori de croaziere mai lungi.

MV Agusta Brutale 1078 este, formal, cea mai frumoasă motocicletă din acest grup, cu detalii perfect armonizate într-un ansamblu realmente estetic. Power-naked-ul MV poate provoca însă mult mai mult decât simple emoţii vizuale, fiindcă este diabolic de plăcut de condus. Motorul parcă eliberează iadul pe şosea la peste 6.000 rpm, iar demultiplicarea foarte scurtă a transmisiei adaugă agresivitate reprizelor fenomenale: doar 6.0 s sunt necesare accelerării de la 60 la 140 km/h, în treapta a şasea de viteză – o valoare-record la modul absolut. Nici baronul Münchhausen nu cred să fi fost mai rapid, călare pe ghiuleaua sa care accelera însă poate mai puţin abrupt decât motorul MV cu intrare în sarcină tip “on/off” şi, implicit, cu puterea dificil de dozat în apexul virajului.

Confortul poziţiei de conducere nu este nici el un punct forte al ultracompactei Brutale, deloc recomandabilă motocicliştilor cu gabarit peste medie, în ciuda şeii destul de înalte (830 mm), dar foarte dure. Detalii care-i lasă oricum indiferenţi pe pasionaţii tehnologiei performante îmbinate cu estetica evoluată – apreciere valabilă pentru toate naked-urile peninsulare testate, dintre care Ducati Streetfighter S a demonstrat însă cele mai multe calităţi.

Clasament categorie

Ducati Streetfighter este o idee mai solicitant în conducere decât concurentele sale Benelli, Morini şi MV, dar motocicleta din Borgo Panigale acumulează cele mai multe puncte în evaluarea din cadrul grupei italiene de power-bikes, motorul său puternic şi totuşi economic fiind un atu decisiv. Dificil oricum de ales una dintre cele patru dive peninsulare pline de personalitate.

Ducati Streetfighter S

Motor bicilindru în “V” la 90°, cutie de viteze cu 6 rapoarte, lanţ cu O-ringuri, cilindree 1.099 cmc, putere 109,0 kW (148 CP) la 9.500 rpm, cuplu maxim 115 Nm la 9.500 rpm, cadru-grilă din ţevi de oţel, pneuri 120/70 ZR 17; 190/55 ZR 17, înălţime şa 825 mm, greutate la plin 198 kg, sarcină utilă 192 kg, rezervor 16,5 litri. Preţ (Germania) motocicletă testată: 18.700 euro. Preţ MotoMotion: 19.990 euro, cu TVA

Benelli TnT 1130 Sport Evo

Motor tricilindru în linie, cutie de viteze cu 6 rapoarte, lanţ cu O-ringuri, cilindree 1.131 cmc, putere 95,0 kW (129 CP) la 8.500 rpm, cuplu maxim 110 Nm la 5.250 rpm, cadru-pod din ţevi de oţel şi profiluri din aluminiu, pneuri 120/70 ZR 17; 190/55 ZR 17, înălţime şa 810 mm, greutate la plin 221 kg, sarcină utilă 179 kg, rezervor/rezervă 16,0/5,0 litri. Preţ (Germania) motocicletă testată: 13.990 euro

Moto Morini Corsaro Veloce

Motor bicilindru în “V” la 87°, cutie de viteze cu 6 rapoarte, lanţ cu O-ringuri, cilindree 1.187 cmc, putere 103,0 kW (140 CP) la 8.500 rpm, cuplu maxim 123 Nm la 6.500 rpm, cadru-grilă din ţevi de oţel, pneuri 120/70 ZR 17; 180/55 ZR 17, înălţime şa 810 mm, greutate la plin 219 kg, sarcină utilă 166 kg, rezervor/rezervă 18,0/3,0 litri. Preţ (Germania) motocicletă testată: 13.795 euro

MV Agusta Brutale 1078 RR

Motor cvadricilindru în linie, cutie de viteze cu 6 rapoarte, lanţ cu O-ringuri, cilindree 1.078 cmc, putere 108,0 kW (147 CP) la 10.950 rpm, cuplu maxim 115 Nm la 7.800 rpm, cadru-grilă din ţevi de oţel, pneuri 120/70 ZR 17; 190/55 ZR 17, înălţime şa 830 mm, greutate la plin 210 kg, sarcină utilă 160 kg, rezervor/rezervă 19,0/4,0 litri. Preţ (Germania) motocicletă testată: 18.450 euro. Preţ Dageco: 18.910 euro, cu TVA