Un loc de onoare în istoria firmei suedezo-austriece îi este cu siguranță rezervat inginerului Jens Elmwall. Acum în vârstă de 40 de ani, șeful Departamentului dezvoltare de la Husaberg a surprins anul trecut lumea motociclismului off-road cu un nou concept de enduro sportiv, la care vilbrochenul este plasat aproape de centrul de greutate al motocicletei, în scopul sporirii gradului de manevrabilitate.
Motorul monocilindric este astfel poziționat aproape orizontal (înclinat la 70°), între brațele cadrului-pod din aluminiu. Această idee deloc ortodoxă are și alte efecte secundare pozitive: admisia amestecului aer/benzină se face pe un traiect optim, iar garda la sol a motocicletei este apreciabilă. Un performant sistem de alimentare prin injecție și cadrul posterior din materiale compozite completează tabloul avangardist al soluțiilor tehnice utilizate de marca deținută din anul 1995 de KTM pe modelul FE 450. Acesta a reușit, de altfel, să se claseze pe un surprinzător loc secund în cel mai recent test comparativ dintre 11 enduro sportive, remarcându-se prin agilitate și tracțiune de un înalt nivel. Să fi fost oare realmente nevoie și de o versiune cu capacitate cilindrică redusă?
Probele draconice la care l-am supus pe mai micul FE 390 au confirmat în primul rând bine-cunoscutele calități ale variantei de 450 cmc: precizie absolută a direcției, stabilitate a traiectoriilor pe cele mai dificile tronsoane ale traseului de cros și un feedback excelent al roții față transmis pilotului. Aceste calități inspiră încredere oricărui pilot, încă de la primii metri parcurși cu modelul “mic”, al cărui motor de cilindree redusă și cu o contragreutate mai mare a volantei face ca puterea să fie perfect controlabilă și pe porțiunile cu făgașe ori pietriș alunecos. Doar în momentele ce implică salturi bruște de la o rampă la alta se resimte minusul de putere comparativ cu FE 450, la ghidonul căruia erau suficiente, în acest caz, doar scurte deschideri ale gazului. Acest deficit de spontaneitate al lui FE 390 nu este, de altfel, deloc surprinzător, dar soluția “gaz în plin” rezolvă într-un final majoritatea impasurilor.
În teren deschis, micul Berg FE 390 este însă ușor superior versiunii de 450 cmc, aviditatea de a tura remarcabilă și lipsa reacțiilor brutale la intrarea în sarcină a motorului său permițând suspensiilor White Power să lucreze mai fin la trecerea în mare viteză peste denivelări.
Acesta este, de fapt, domeniul preferat de utilizare a lui FE 390, pentru care mulți sportivi amatori îl vor și alege. La capitolul eficienței pure, Husaberg FE 450 a stabilit însă, deja de anul trecut, standarde atât de înalte, încât nu doar competitorii săi direcți din segmentul enduro sportiv, dar nici fratele său mai mic nu le pot întrece deocamdată.
FE 390 – ce este nou?
Motor: cursa redusă la 55,9 mm (FE 450: 63,4 mm), alezaj neschimbat (95,0 mm). Cilindree: 393,3 cmc. Bielă alungită, volantă cu masă mai mare, axă cu came și mapping injecție modificate
Sistem de rulare: decalare furcă majorată (22 în loc de 19 mm)
Preț Germania: 9.025 euro
Supermoto 2010
Puțini știu că jumătate din motocicletele vândute anul trecut de Husaberg au fost comandate în varianta de echipare supermoto. Din cauza cererii mari pentru noile modele enduro sportive, pasionații de drifturi pe asfalt vor trebui însă să mai aștepte noi versiuni supermoto până în 2010, când va fi lansat noul FS 570. Echiparea acestuia va include componente de top: roți spițate, dar cu pneuri tubeless, frână față cu disc de 320 mm și etrier montat radial, dar și pompă radială de frână Magura, furcă upside-down de tip Closed-Cartridge de la WP, special proiectată pentru supermoto etc. Aceste date sugerează revenirea în forță a lui Husaberg în competițiile supermoto. Omologarea pentru circulație a versiunii cu putere nelimitată (60 CP) trebuie însă făcută individual, cu ajutorul dealerilor mărcii sudezo-austriece.