VICEVERSUS: Superbike vs Formula 1

Vezi aici mai multe fotografii de la evenimentul BMW-Suber-F1-Experience

Cei trei membri ai echipei tehnice de la boxa ce găzduieşte superbike-ul BMW S 1000 RR par stânjeniţi de lipsa lor de activitate, în timp ce 25 de specialişti dotaţi cu laptopuri se chinuie de aproape o oră, la mică distanţă de ei, să regleze scaunul maşinii BMW de Formula 1 pentru fizicul atletic al australianului Troy Corser. Motocicleta bavareză aşteaptă doar să fie încălecată de pilotul german de Formula 1 Nick Heidfeld, dar jurnaliştii şi un public eclectic, format din sute de tehnicieni, colaboratori şi sponsori, sunt acum cu atenţia concentrată pe boxa rachetei cu patru roţi.

Aceasta pare surprinzător de mică, poate şi fiindcă “nasul” încă îi lipseşte. Porţiunea frontală a bolidului va fi montată abia înainte de start, inclusiv spoilerul din fibră de carbon cu forma îndelung studiată în tunelul aerodinamic. Pasionaţii de tehnică au ce admira în cursul operaţiunilor de pregătire ale unui astfel de superlativ al tehnologiei auto: saxofoanele din inox ale evacuării strălucesc agresiv, radiatoarele enorme abia încap sub carenele laterale, iar braţele zvelte fabricate din fibră de carbon ale suspensiei par atât de fragile... Fiecare detaliu high-tech al maşinii trădează volumul enorm de studiu şi muncă inclus în proiectarea şi producerea lor.

Fuzeea pe două roţi pare, în schimb, mai simplă, poate şi fiindcă suplele carene care acoperă “măruntaiele” mecanice ale acestui prim superbike din istoria BMW nu au trebuit să fie demontate. Direct derivat din modelul de serie, S 1000 RR are acum de înfruntat pe circuit un adversar foarte incomod, fie doar prin prisma faptului că beneficiază de un buget anual de 50 de ori mai mare decât cel rezervat echipei SBK.

Începe faza de încălzire a motoarelor. Nick Heidfeld îi urmăreşte atent pe mecanicii care turează gradat cvadricilindrul în linie, pe un fundal sonor incitant, dar deloc excesiv la capitolul decibeli. Pornirea motorului F1 produce însă un minicutremur, zgomotul emis de acesta la ralanti fiind pur şi simplu înfiorător. Utilitatea dopurilor pentru urechi este acum evidentă, pe când propulsorul lui S 1000 RR nici nu se mai aude, acoperit total de infernul sonor declanşat de aceeaşi BMW-Power, dar în versiune F1. Laptopul are grijă de derularea fazei de încălzire a motorului, iar cockpitul gol încă îl aşteaptă pe Troy Corser, pe a cărui figură se citeşte o undă de îngrijorare. Clar, o asemenea maşinărie nu pare deloc uşor de îmblânzit, chiar dacă experimentatul campion mondial SBK a fost instruit în detaliu în prealabil. Corser intră, în fine, în cuşca strâmtă a “maşinuţei” de 750 CP şi doar 605 kg (cu tot cu pilot), pregătită acum de start.

Nick, căruia combinezonul de piele îi vine perfect, este demult instalat în şaua lui S 1000 RR şi ascultă cu maximă atenţie explicaţiile tehnicienilor BMW referitoare la rostul numeroaselor butoane ale bordului digital, dar şi la modul de utilizare al frânei de la ghidon pentru roata din spate, acţionată cu degetul mare.

Se pun căştile şi se ia startul într-o cursă amicală, lipsită de stresul eventualei pierderi a primelor sutimi de secundă. “Quick Nick” pare complet familiarizat cu puternica motocicletă după numai câteva tururi de circuit şi începe deja să atingă cu genunchiul asfaltul din curbele atacate tot mai curajos. Fireşte că frânările lui sunt destul de premature, dar forjarea motorului pe liniile drepte este foarte serioasă.

“Sonnyboy Corser” nu pare nici el deloc timorat la volanul BMW-ului F1, al cărui motor V8 de 2,4 l turează acum până la limita de 18.500 rpm, luând un avans progresiv mai mare în faţa lui S 1000 RR. Frânările întârziate îi reuşesc de minune şi, la revenirea în boxă, este evident mulţumit de timpul bun scos pe tura de circuit. “It’s so easy!” exclamă Troy, declarând apoi că-i gata să semneze un contract pentru echipa de Formula 1. Directorul echipei BMW, dr. Mario Thiessen, zâmbeşte larg, bucuros nu doar de evoluţia fără incidente a pilotului de la antipozi, cât mai ales de revenirea în stare... întreagă a lui Nick Heidfeld. “Ei, cum a fost?” este prima lui întrebare. “Perfect! Motocicleta de curse mi se pare chiar mai uşor de pilotat decât cea de serie”, spune Nick. “Şi frânarea cu degetul mare?” “Am folosit-o doar pentru... frânare.” Nedumerirea lui Thiessen este rapid neutralizată: “Piloţii SBK utilizează frâna asta şi pentru provocarea derapajelor controlate în viraje.” Iar figura radioasă a lui Nick arată clar că lumea curselor moto a câştigat un nou adept.

În final, merită poate să comentăm un pic şi capitolul dinamicii. Cât îi trebuie unei maşini de Formula 1 ca să prindă din urmă o motocicletă superbike pe bucla scurtă a circuitului Nürburgring? Doar trei tururi de circuit! Robert Kubica şi Ruben Xaus, de data aceasta fiecare... la locul lui, au testat acest lucru la modul cel mai serios, iar Xaus a fost depăşit încă de la primul viraj, în care viteza superioară de parcurgere a curbelor s-a dovedit factorul esenţial al superiorităţii maşinii de Formula 1. În acest domeniu, se pare că banii, totuşi, contează...