Daca s-ar sti cate calitati se ascund sub aparenta relativ modesta a enduro-urilor “single” din penultimul si ultimul deceniu, fiecare motociclist ar avea unul in garaj - fie in rolul de al doilea motor pentru cei cu vechime in bransa, fie in cel de prima motocicleta pentru incepatori. Iar impatimitii escapadelor prin grohotis ar trebui si ei sa fie constienti ca nu doar ultimul model de racheta off-road produs la Mattighofen poate oferi satisfactii in teren accidentat. Cu numai 1.500 de euro, adica o fractiune din pretul noilor modele, se pot gasi pe piata vestica exemplare a caror viata nu este in nici un caz terminata.
Care sunt insa motivele recomandarii cumpararii acestor motociclete nu doar pentru enduristi? Ghidonul larg, pozitia comoda in sa si geometria sistemului de rulare favorizand manevrabilitatea sunt doar cateva dintre argumentele care ar trebui sa ii convinga cu precadere pe incepatori, care, din pacate, isi incep frecvent “cariera” pe cruisere destul de greoaie sau chiar pe supersportive incomode, dar si dificil de strunit. Spre deosebire de acestea, motocicletele enduro mono au avantajul decisiv al polivalentei utilizarii. Indiferent daca este nevoie de o cursa rapida prin aglomeratia “junglei urbane”, de o calatorie mai lunga pe sosea sau de o iesire ocazionala de pe drumul asfaltat, un enduro single te scoate din orice incurcatura fara prea mari eforturi. In plus, tehnica acestuia a pastrat inca un anume grad de simplitate accesibila, care permite proprietarilor efectuarea cu mijloace proprii a majoritatii operatiunilor de intretinere sau chiar a unor reparatii, fara a fi nevoie in acest scop de doctorate in mecanica.
Cu atatea calitati la activ, s-ar putea insa crea o falsa imagine de perfectiune. Ei bine, exista totusi examene pe care aceasta categorie de motociclete nu le trece deloc cu brio - cum ar fi etapele rapide pe autostrada, care nu sunt chiar o placere, din doua motive:
relativa instabilitate in rularea cu tempo rapid si puterea evident limitata a propulsoarelor. Acest ultim minus devine usor observabil si in cursul deplasarilor cu pasager, atunci cand pana si depasirile camioanelor cer stringent retrogradarea in trepte de viteza inferioare si gaz cat cuprinde. Big-bike-urile stradale sunt cu mult mai adaptate acestor situatii de pe sosea, dar campul lor de manifestare se termina brusc exact la iesirea... tot pe camp, evident! Aici este insa “terenul de joaca” predilect al motoarelor enduro.
Rotile fata de 21 inches, pneurile cu profil tot-teren, garda la sol apreciabila si mai ales cursa extrem de lunga a suspensiilor sunt factorii care favorizeaza “araturile” pe teren, acolo unde accesul altor “unelte” pe doua roti este practic imposibil. Pe multi ii sperie totusi inaltimea mare a seii (de pana la 90 cm) si lipsa demarorului electric la unele modele. Pilotii mai scunzi pot gasi solutii de rezolvare a primei probleme prin “subtierea” seii si/sau scurtarea cursei suspensiilor, rezultatul final fiind o scadere cu peste 50 mm a inaltimii seii.
Dar daca enduro-ul second-hand preferat nu are totusi demaror electric? La unele modele exista posibilitatea teoretica de montare ulterioara a acestuia, dar, din punct de vedere pur economic, o asemenea operatiune costisitoare nu este deloc rentabila pentru o motocicleta cu un pret atat de mic. Preferabila (si mult mai ieftina) este reglarea carburatoarelor, care va usura considerabil pornirea “la picior”. Astfel, dupa cel mult doua-trei pedale, atat debutantii, cat si veteranii vor putea incepe o placuta experienta moto mai mult sau mai putin enduristica, dupa gustul fiecaruia.
Honda XL 600 R (tip PD03) din 1983 pana in 1987
Numar de exemplare existente: 2.900
Istoria modelului
Urmasa modelului de succes XL 500, care se dovedise a fi o motocicleta de o fiabilitate remarcabila, a fost proiectata cu maxima atentie de catre constructorul nipon. Honda XL 600 R a aparut astfel in anul 1983, propulsata de un motor monocilindru, dotat cu patru supape dispuse radial, cu un alezaj de 100 mm, considerat enorm in acea epoca. Acest motor “superpatrat”, cu o cursa a pistonului de numai 75 mm, reactioneaza totusi destul de placid sub 3.000 rpm, iar sub 2.000 rpm se poate intampla chiar sa moara subit la solicitari bruste. Abia de la 4.000 rpm in sus se face simtita puterea de 44 CP a acestuia (crescuta chiar la 45 CP, la modelul 1986).
Note foarte bune au fost obtinute de acest enduro “esential” si, implicit, usor la capitolul “sistem de rulare”, confortul, dar si acuratetea functionarii suspensiilor cu o cursa lunga fiind apreciate in toate testele din vremea respectiva. Domeniul preferat al Hondei ramane totusi rularea pe drumuri virajate de categorie inferioara, etapele mai lungi parcurse in tempo rapid fiind limitate de rezervorul cu o capacitate de numai 12 litri. Un minus este si spatiul redus rezervat pasagerului pe saua spartana; o mica imbunatatire a confortului insotitorului s-a produs incepand cu anul de fabricatie 1985, o data cu amplasarea scaritelor acestuia in pozitie fixa, pe cadru.
Intre 1985 si 1987 s-a comercializat in paralel cu varianta R si modelul “upgrade” XL 600 LM, dotat cu demaror electric, rezervor de combustibil cu o capacitate de 28 litri si pneuri tubeless, care, in ciuda basculei din aluminiu, cantarea 190 kg. O alta varianta derivata, numita XL 600 RM, si ea cu pornire “la buton” si bascula din aluminiu, dar cu un rezervor de 13 litri si o greutate de 170 kg, a fost disponibila in anul 1986.
Recomandari la achizitie
Majoritatea exemplarelor de XL 600 R existente pe piata second-hand se negociaza la preturi in jurul a 1.000 de euro, indiferent de anul de fabricatie, factorul determinant in acest sens fiind masura minora in care modelul a fost modificat in decursul existentei sale. Decisiva in stabilirea nivelului pretului ramane, asadar, numai starea particulara in care se afla fiecare exemplar in parte. Prezenta diverselor semne de uzura nu trebuie sa mire pe nimeni dupa doua decenii de utilizare a unei motociclete; atentia cumparatorului trebuie insa indreptata spre decelarea eventualelor urme ale unor caderi. Nici numarul de kilometri rulati nu este absolut relevant; o logica simpla ne spune ca 5.000 km facuti pe pista de cros provoaca o uzura mai mare decat 20.000 km rulati pe sosea.
PONTURI
O proba la drum suficient de lunga este recomandabila, cu verificarea eventualelor neetanseitati ale motorului (costisitor de remediat ulterior) atat inainte, cat si dupa aceasta. O privire atenta a spatiului de sub burdufurile din cauciuc ale furcii telescopice poate detecta alte neetanseitati - ale semeringurilor furcii, de asta data. Un alt posibil punct slab il constituie bascula din otel, care poate fi indoita in urma utilizarii preponderente “tot-teren” sau poate prezenta diferite stadii de coroziune.
DATE TEHNICE
Motor. Racit cu aer, monocilindru, in 4 timpi, 589 cmc, o axa cu came in chiulasa, actionata prin lant, 4 supape, kick-starter, cutie de viteze cu 5 trepte, lant cu O-ringuri.
Putere: 32 kW (44 CP) la 6.500 rpm. Cuplu maxim: 51 Nm la 5.000 rpm
Sistem de rulare. Cadru bucla simpla din otel, furca telescopica cu jambe de 39 mm, amortizor central, frana fata disc, frana spate tambur.
Pneuri: 3.00-21; 5.10-17
Caracteristici. Ampatament: 1.420 mm. Unghi furca: 61,5°. Distanta de fuga: 118 mm. Cursa de amortizare fata/spate: 229/203 mm. Inaltime sa: 875 mm. Greutate la plin: 146 kg. Sarcina utila: 190 kg. Capacitate rezervor/rezerva: 12/2 litri
Viteza maxima: 151 km/h n Acceleratie 0-100 km/h: 5.6 s
Consum: 4,7 litri/100 km, benzina normala
CONCLUZII
Spartan printre motocicletele enduro monocilindrice, XL 600 R este dotat numai cu strictul necesar. Amatorii de bricolaje se impaca foarte bine cu tehnica simpla a acestui model Honda extrem de accesibil, ce poate fi “disecat” fara probleme. Greutatea redusa este un alt avantaj deloc neglijabil, indeosebi in utilizarea off-road.
Kawasaki KLR 650 Tengai (tip KL 650 B1) din 1989 pana in 1992
Numar de exemplare existente: 3.000
Istoria modelului
Tengai, denumire poetica traductibila din japoneza prin lunga sintagma “campia intinsa din spatele orizontului indepartat”, este numele variantei imbunatatite a enduro-ului KLR 650 de la Kawasaki, vandut dupa anul 1989. Modificarile Tengai-ului fata de predecesorul sau sunt urmatoarele: carenatura anterioara solidara cu cadrul, aripa rotii fata coborata, scutul motor modificat (chiar daca din material plastic) si cursa de amortizare a suspensiilor scurtata cu 30 mm atat pe fata, cat si pe spate. Aceste decizii au fost clar influentate si de aparitia bestseller-ului Transalp de la Honda.
Cursa de amortizare mai scurta a diminuat, ce-i drept, capacitatea de trecere in teren accidentat, dar a redus plonjarea furcii la franarile bruste si a imbunatatit radical stabilitatea rularii cu viteza mare in linie dreapta. Reducerea inaltimii seii a fost o alta consecinta favorabila a acestei masuri. Motorul si-a pastrat vigoarea celor 48 CP numai in primul an de productie, normele ulterioare privind reducerea noxelor si a zgomotului necesitand modificari ale carburatiei si evacuarii, astfel incat din anul 1990 puterea oficial comunicata a fost de numai 41 CP.
Tengai a cedat locul pe piata din anul 1993 modelului KLX 650, mai adaptat utilizarii off-road decat rularii pe sosea. Totusi, in perioada 1995-2003 Kawasaki a decis reluarea productiei unui KLR 650 - de asta data fara supranumele Tengai.
Recomandari la achizitie
Punctele sensibile care trebuie verificate la cumpararea unui Tengai nu sunt foarte numeroase. In primul rand, se va studia cu atentie starea carenajului, care poate trada eventuale caderi, cu posibile afectari ale geometriei cadrului. Greutatea respectabila a motocicletei cu nume poetic, dar cu prezenta masiva poate duce la solicitari mari ale tuturor rulmentilor (de la roti, bascula sau jugul furcii), al caror eventual joc trebuie decelat la timp. Motorul nu are probleme de fiabilitate, singura hiba fiind cea a lanturilor fragile care antrenau axele cu came ale primei serii produse - schimbate insa de catre Kawasaki la vremea respectiva.
Daca pretul este rezonabil, iar proba de drum nu dezvaluie deficiente majore, chiar si exemplare cu rulaje in jur de 100.000 km pot fi avute in vedere, cu conditia ca reparatii costisitoare de reconditionare a motorului sa fi fost deja efectuate sau sa aveti spatiul, sculele si cunostintele tehnice necesare pentru a le face in regie proprie.
PONTURI
O operatiune utila de dotare suplimentara a Tengai-ului este adaptarea kick-starter-ului de la modelele KLR 600/KLX 650, care se poate monta cu mare usurinta la axul cu care KLR 650 este prevazut. Doar astfel se pot preveni situatiile in care o baterie descarcata impiedica la modul absolut pornirea monocilindrului. Cu atat mai bine daca imbunatatirea a fost deja facuta de fostul proprietar - remarca valabila si pentru masura preventiva de izolare contra umezelii (preferabil cu silicon) a intrerupatorului actionat de cricul lateral, care altfel poate opri chiar motorul, in conditii de ploaie.
DATE TEHNICE
Motor. Racit cu lichid, monocilindru, in 4 timpi, 652 cmc, doua axe cu came in chiulasa, actionate prin lant, 4 supape, demaror electric, cutie de viteze cu cinci trepte, lant cu O-ringuri. Putere: 35 kW (48 CP) la 6.500 rpm. Cuplu maxim: 55 Nm la 5.500 rpm Sistem de rulare. Cadru bucla simpla din otel, furca telescopica cu jambe de 38 mm, amortizor central, frana fata disc, frana spate disc. Pneuri: 90/90-21; 130/80-17 Caracteristici. Ampatament: 1.480 mm. Unghi furca: 62°. Distanta de fuga: 113 mm. Cursa de amortizare fata/spate: 220/200 mm. Inaltime sa: 860 mm. Greutate la plin: 191 kg. Sarcina utila: 174 kg. Capacitate rezervor/rezerva: 23/3 litri
Viteza maxima: 155 km/h
Acceleratie: 0-100 km/h: 5.9 s
Consum: 5,5 litri/100 km, benzina normala
CONCLUZII
Tengai este fara retineri recomandabil pentru uzul stradal, inclusiv etape mai lungi de calatorie, in care motorul viguros si buna protectie la curentii de aer constituie un real avantaj. Greutatea proprie destul de mare, suspensiile nu foarte ferme si numeroasele piese din plastic nu favorizeaza insa escapadele in teren accidentat.
Suzuki DR 650 R Dakar (tip SP 41 B) din 1990 pana in 1991
Numar de exemplare existente: 2.500
Istoria modelului
Aparut in 1990, modelul DR 650 R Dakar poate fi usor confundat cu predecesorul sau, DR 600 R Dakar. Deosebirile tehnice (fiindca cele estetice constau doar in inscriptia “650” de pe sa) sunt, in afara de cilindreea majorata, frana spate disc aparuta in locul tamburului de pe vechiul model si radiatorul de ulei care asigura o racire suplimentara a chiulasei in conditii de soli-citari termice excesive. Au fost in schimb preluate fara modificari: micul carenaj de furca ce asigura o surprinzator de buna protectie, aripa fata suficient de rigida, multiplele protectii ale manerelor ghidonului, franei fata si furcii telescopice, saua comoda, practicul suport pentru bagaje si solidul scut motor din aluminiu.
In paralel cu DR 650 R Dakar a fost comercializat si modelul DR 650 RS (tip SP 42 B) cu semicarenaj fix, doua tobe de esapament si jambe ale furcii cu trei milimetri mai mari in diametru. In 1991 a aparut si DR 650 RSE (tip SP 43 B) cu starter electric, iar in 1992 a fost derivat si tipul SP 44 B, in principal prin micsorarea capacitatii rezervorului la 17 litri. Ca si cum confuzia nu ar fi fost completa, in 1994 apare modelul DR 650 RE dotat cu pornire la demaror, iar in 1996 Suzuki prezinta varianta DR 650 SE (tip SP 46 B), care dispune de un cu totul alt propulsor. In materialul de fata ne ocupam de varianta initiala, DR 650 R Dakar din anii 1991 si 1992, pe de o parte datorita accesibilitatii ca pret, iar pe de alta tinand cont de capabilitatile sale off-road.
Recomandari la achizitie
Motorul lui DR 650 R Dakar da dovada de o soliditate remarcabila, rulaje de peste 40.000 km fara cea mai mica problema fiind o regula. O reparatie capitala a acestuia trebuie luata totusi in calcul pe la 70.000 km, ocazie cu care indeosebi pistonul, supapele si ambreiajul se cer a fi inlocuite. O atentie speciala trebuie acordata perechii de pinioane corespunzatoare treptei a cincea din cutia de viteze. Acestea se uzeaza de regula prematur si provoaca un suierat specific la rularea in ultima treapta de viteza, care nu trebuie trecut cu vederea in timpul probei dinaintea cumpararii.
Apropo de zgomote anormale, daca la turarea motorului pe loc sesizati cloncaneli, atunci lagarele de biela sunt “duse” cu certitudine. Reparatia este costisitoare prin volumul de manopera implicat, asa ca mai bine evitati cumpararea unui exemplar cu acest defect, chiar daca este oferit la un pret ceva mai mic.
PONTURI
Recomandabile cu prioritate sunt motocicletele echipate cu suspensii “after-market” imbunatatite, care includ, pe langa furca mai ferma in reactii, si un amortizor spate reglabil. O buna alegere o reprezinta si exemplarele cu cadrul si bascula “plastifiate” la exterior; altminteri, aceste subansambluri sunt foarte expuse ruginirii. Daca motorul nu se trezeste la viata nici la a treia pedala, devine clara necesitatea reglarii carburatorului de catre un specialist - operatiune care din fericire rezolva intotdeauna problema.
DATE TEHNICE
Motor. Racit cu aer/ulei, monocilindru, in 4 timpi, 641 cmc, o axa cu came in chiulasa, actionata prin lant, 4 supape, kick-starter, cutie de viteze cu cinci trepte, lant cu O-ringuri.
Putere: 33 kW (45 CP) la 6.800 rpm. Cuplu maxim: 54 Nm la 5.000 rpm
Sistem de rulare. Cadru bucla simpla din otel, furca telescopica cu jambe de 39 mm, amortizor central, frana fata disc, frana spate disc.
Pneuri: 90/90-21; 120/90-17
Caracteristici. Ampatament: 1.510 mm. Unghi furca: 62°. Distanta de fuga: 125 mm.
Cursa de amortizare fata/spate: 240/220 mm. Inaltime sa: 900 mm. Greutate la plin: 176 kg. Sarcina utila: 191 kg.
Capacitate rezervor/rezerva: 21/4 litri
Viteza maxima: 146 km/h
Acceleratie 0-100 km/h: 6.2 s
Consum: 5,8 litri/100 km, benzina normala
CONCLUZII
Carenajul de furca, rezervorul cu o buna capacitate si pozitia de conducere comoda fac din DR 650 Dakar un bun companion atat pe sosea, cat si in afara ei. Conditia de baza pentru aceasta relatie “amicala” este totusi o inaltime de minimum 1,80 m a pilotului; pentru cei mai scunzi, saua inalta de 90 cm este un real handicap.
Yamaha XT 600 (tip 2KF) din 1987 pana in 1989
Numar de exemplare existente: 6.800 (inclusiv tipul 43F)
Istoria modelului
Daca se iau in calcul toate modelele si variantele de Yamaha XT 600 care circula in Germania, rezulta o cifra de 30.000 de exemplare, aceasta insemnand de departe prima pozitie in clasamentul celor mai bine vandute enduro-uri monocilindrice. “Era XT” a inceput in anul 1983, o data cu primul model Ténéré, si a luat sfarsit in 2003, ultimul an de productie a modelului XT 600 E. Simpla mentionare a tuturor tipurilor si subvariantelor aparute de-a lungul acestor doua decenii ar necesita inutil de mult spatiu, asa ca ne limitam la analiza versiunii de baza a XT-ului, cea produsa intre 1984 si 1989. Multi cunoscatori considera acest model (cu denumirea interna 43F pentru cel produs din 1984 pana in 1986 si, respectiv, 2KF/2NF pentru anii de fabricatie 1987-1989) drept cel mai reusit din intreaga pleiada de variante. Si aceasta, pe buna dreptate, din moment ce pe parcursul anilor puterea motorului a trebuit sa fie continuu scazuta din cauza exigentei legislatii anti-poluare, constatandu-se in paralel o crestere continua a greutatii datorita echiparii mai bogate, cum ar fi demarorul electric. De la hard-enduro-ul primilor ani s-a ajuns in final la o motocicleta un pic “burgheza”, s-o recunoastem...
Sa ne intoarcem insa la primele XT 600 din 1984 (tip 43F) care aveau drept elemente caracteristice rezervorul mic, de numai 11,5 litri, frana spate pe tambur si o greutate la plin de 154 kg. Succesorul din 1987 al acestuia, disponibil in doua variante de putere (tip 2KF de 45 CP si 2NF de 27 CP), cantarea cu 5 kg mai mult si avea frana spate pe disc, toba de esapament si bascula modificate, plus un rezervor cu o capacitate mai mare (13 litri). Cursa de amortizare enorma a suspensiilor asigura, ce-i drept, un excelent comportament off-road, dar - cum toate lucrurile bune au si o parte trista - determina o dezagreabila tendinta de pendulare la viteze mari, efect amplificat si mai mult in cazul echiparii cu pneuri “tot-teren”. Acesta este motivul care a dus la decizia scurtarii cursei de amortizare la modelul urmator (tipul 3TB, produs din anul 1990), care era dotat, printre altele, cu demaror electric si era mult mai stabil la viteza mare.
Recomandari la achizitie
Modelele XT 600 produse intre 1984 si 1989 se bucura de bune aprecieri si sunt foarte cautate pe piata second-hand, datorita unui raport favorabil pret/calitate. Varianta mai recenta 2KF incep~nd cu 1987 are pe spate frana pe disc, dar nu este un motiv de a impiedica cumpararea modelului 43F din cauza ca acesta are fr~na pe tambur. Mai importanta este starea generala in care se prezinta motorul si sistemul de rulare. Studierea atenta a aspectului exterior trebuie si in acest caz dublata de o proba la drum suficient de lunga pentru a putea detecta orice defect relevant. Un pret sub 1.500 de euro este cerut in general pe exemplare cu rulaje de peste 50.000 km. Priviti cu circumspectie anunturile care pretind kilometraje mai mici de 30.000 km prin prisma logicii simple a vechimii motocicletei, in lipsa documentelor doveditoare in acest sens!
PONTURI
Si pentru Yamaha XT 600 este valabila recomandarea verificarii cu prioritate a componentelor supuse uzurii “normale”, cum ar fi pneurile, placutele si discurile de frana sau lantul si pinioanele aferente. Daca acestea sunt pe duca, trebuie sa luati in calcul din start o cheltuiala suplimentara de cateva sute de euro; o negociere in jos a pretului se impune de la sine in acest caz.
DATE TEHNICE
Motor. Racit cu aer, monocilindru, in 4 timpi, 595 cmc, o axa cu came in chiulasa, actionata prin lant, 4 supape, kick-starter, cutie de viteze cu 5 trepte, lant cu O-ringuri.
Putere: 33 kW (45 CP) la 6.500 rpm. Cuplu maxim: 50 Nm la 5.500 rpm
Sistem de rulare. Cadru bucla simpla din otel, furca telescopica cu jambe de 41 mm, frana fata disc, frana spate disc. Pneuri: 3.00 S 21; 4.60 S 18 n
Caracteristici. Ampatament: 1.440 mm. Unghi furca: 62,2°. Distanta de fuga: 110 mm.
Cursa de amortizare fata/spate: 255/235 mm. Inaltime sa: 880 mm. Greutate la plin: 159 kg. Sarcina utila: 196 kg. Capacitate rezervor/rezerva: 13/2 litri
Viteza maxima: 144 km/h
Acceleratie 0-100 km/h: 6.7 s
Consum: 5,2 litri/100 km, benzina normala
CONCLUZII
XT 600 convinge si in prezent prin tehnica sa robusta si sistemul de rulare extrem de maniabil, pe sosele, dar si in afara acestora. Desi calatoriile de mare anvergura nu sunt punctul ei forte, Yamaha XT 600 ramane una dintre cele mai bune alegeri.