Raport - Ocolul tarii in 48 de ore :: Univers Moto Online versiune BETA

Ocolul tarii in 48 de ore
autor: Dan Nastase, Filip Pitaru
2009-10-26

Turul Romaniei pe motocicleta...
Pentru multi dintre noi – un vis frumos, pentru cativa pasionati – o excursie de placere in tot felul de variante... De timp si spatiu. Noi am dat roata tarii
intr-un weekend...

Record Univers Moto
septembrie 2005

Motocicleta
Lumea ma cunoaste cu indicativul BMW R 1200 GS. Sunt motorul asteptat cu stoicism aproape un an de catre “capul rautatilor” din redactia “Univers Moto”. Numele meu este “Soldatul Universal” si cred ca acum am aratat ca fac fata cu succes acestui apelativ.
Impreuna cu Dan Nastase si Filip Pitaru am pornit intr-o sarja de cavalerie de neuitat. Am fost protagonistul unui adevarat blitzkrieg victorios, demn de renumele unui panzer bavarez. Am un motor cu doi cilindri boxer din noua generatie, racit cu aer/ulei de 1.170 cmc, cu patru supape pe cilindru. Pot oferi oricand o herghelie de 100 CP la 7.000 rpm si un cuplu maxim de 115 Nm la 5.500 rpm celor care doresc un touring-enduro de inalta fiabilitate. Am o cutie de viteze cu sase rapoarte, transmisia finala prin ax cardanic si frane disc Evo cu ABS. Nu sunt pretentios, nu consum mult, merg cu benzina de 95, iar, la nevoie, sistemul electronic “accepta” si esente mai putin rafinate. Accelerez suta in 3.9 secunde si pot alerga cu 210 km/h. Sunt o masinarie germana, rasata, onesta, care te scoate din orice situatie dificila. Ma dau “grande” pentru ca asa si sunt: cel mai mare (si la propriu, si la figurat) enduro... Impun respect de la prima privire si in mainile unui pilot iscusit demonstrez si de ce. tur

Navigatorul
Ma numesc Filip Pitaru, pentru prieteni Demostene. Se spune ca aventurile cele mai frumoase sunt cele neprevazute si pe buna dreptate asa si este! Cert este si faptul ca o pauza de tigara impreuna cu Dan la redactie a avut rolul de a alimenta din plin imaginatia... Incotro? Simplu! Spre casa, bineinteles! Doar ca pe un drum putin ocolitor... Vremea se anunta potrivita, motorul trage vartos, iar weekendul acesta in nici un caz nu trebuie iertat.
Asadar, buna dimineata! Un pont pentru calatorii insetati, fara cea mai mica urma de reclama mascata: trebuie sa incercati cafeaua de la OMV, o zi buna clar nu poate incepe altfel... O doza de regret mi se inghesuie in suflet odata cu primii metri parcursi, fiindca se pare ca experienta mea de pilot nu are nimic de-a face cu cea de pasager, iar primele viraje devin o mare provocare, din toate punctele de vedere. Ar fi trebuit sa se inventeze macar un ghidon destinat pasagerului, special pentru astfel de ocazii, cand strangerea lui ar fi creat macar un fals sentiment de siguranta si confort spiritual. Oricum, dupa primele sute de kilometri, vocea tacita care striga “Nuuuu!!!” sau scurt “Nu!” la fiecare abordare in forta a unei depasiri ori curbe s-a calmat, iar experienta de zeci de ani ca pilot a lui Dan a fost intr-adevar apreciata. Nu stiu daca exista vreo diferenta intre un motociclist in ipostaza de pasager si un “osandit”, insa ce pot spune este ca intre timp am capatat subit respect fata de oricine rezista mai mult de 10 minute pe saua din spate.
Daca la inceputul calatoriei in mintea mea se insurubase utopica idee ca puteam realiza totul si in 24 de ore (de ce nu?!), la Craiova socotelile mele s-au cam schimbat si i-am dat dreptate “batranului” Dan: “Ca sa reusim si sa nu ne rupem gatul, trebuie sa ne multumim cu 48...”. Poate singura modalitate sa rezisti unei astfel de performante ar fi adoptarea unei gandiri de kamikaze, eventual si cu ochii inchisi, fiindca drumurile noastre pline de cratere, denivelari “mestesugarite”, carute, caini si soferi dornici de a apela urgent la serviciile Casco nu prea iti ofera alternative. Insa mergem inainte, tot inainte... Saua, initial confortabila, incepe sa devina un veritabil pat chinezesc cu ace, iar noaptea isi face simtita pe deplin prezenta printr-o bezna angoasanta si printr-un frig care ar fi facut lumea sa jure ca tocmai m-am decuplat de la o priza de 220. Norocul si farul motocicletei ne permit sa gasim in apropiere de Baia Mare un loc calduros in care sa “innoptam”, bineinteles tot “in viteza”, pentru ca dimineata s-o stergem din nou la drum. Sa ma repet? O zi buna nu poate incepe fara o cafea potrivita! Mai ales dupa un somn de frumusete de doar 4 ore... Sighetu Marmatiei este tocmai indicat pentru a alimenta toate fiarele si stomacurile chiorainde, deci si rezervorul Soldatului Universal, care, pe buna dreptate, isi cere si el tributul.
Din nou tot inainte! Suceava, Iasi, Galati, Braila... Intre timp se pare ca metamorfoza seii a fost completa si inca ma mai intreb daca era vorba de fapt despre un pat chinezesc sau plita aragazului incins de acasa. Perpendicular cu aceasta traire, in mod cert frigul inconjurator devine si el insuportabil, pentru ca nici pantalonii din piele groasa nu ii mai pot face fata. Solutia de moment este una oarecum ingenioasa si venita rapid in lipsa de alternative: un popas de cateva minute la un “nonstop” pentru cumpararea unor ciorapi de dama! Desi un barbos imbracat in costum de motociclist, in miez de noapte, care te intreaba ce numar de dres i s-ar potrivi nu inspira chiar o totala incredere, se pare ca totusi am avut succes. Dupa un moment initial de teroare, care i se citea clar in priviri, draguta domnisoara a inteles motivul durerii mele. Asadar, cu noua mea pereche de “sosete lungi”, masura trei (a se tine minte pe viitor!), o luam din loc. Dupa Braila, in drum spre Constanta, oboseala se face si ea simtita si devine cronica, in pofida galetilor de cafea inghitite sau a energizantelor baute ca apa. Un popas de 20 de minute, timp in care se motaie letargic pe banca de lemn, la poarta unei case taranesti, echipati complet, cu castile pe cap si vizierele aburite, si suntem ca noi. Nu chiar, dar sa vrei si nu se poate sta mai mult. Frigul taios face imposibile chiar si cele mai elementare necesitati fiziologice. Mai bine mergi, iti ia gandul! Cel putin pana la Constanta, unde rasaritul ne prinde din urma. De acolo, fuga pana acasa e o joaca de copii!

Pilotul
Sunt Dan Nastase, un veteran motociclist care a dorit de foarte multi ani sa reuseasca turul tarii in 48 de ore... Ma bucur ca am realizat deosebita performanta alaturi de un coleg de redactie si in saua unui motor demn de toata lauda. Foarte multi motociclisti constientizeaza cat de obositor este acest lucru. Si, mai presus de orice, cat de periculos... Marturisesc cu toata luciditatea de care sunt capabil ca singura mea grija adevarata era responsabilitatea care imi revenea fata de omul pe care l-am ales sa imi fie tovaras de drum. Intr-o aventura care, pe soselele din Romania, si nu numai, s-ar fi putut termina tragic in fiecare secunda...
In primul rand, am hotarat ca nu va fi o competitie de viteza propriu-zisa. Trebuia pur si simplu sa rezistam cu stoicism rigorilor acestui raid. Adica sa parcurgem in 48 de ore 2.200 km. Cu pauze pentru alimentari, odihna, fotografii si intalniri cu prietenii...
Prima etapa: iesim din Bucuresti spre Alexandria sambata, 10 septembrie 2005, la ora 8.15 dimineata, si poposim la ora 4 spre ziua, dupa 950 km. Etapa a doua: rulam inca 1.250 km si intram in Bucuresti in dimineata zilei de 12 septembrie, la ora 8.10. In 2.200 km, motorul de 1.170 cmc s-a multumit cu 114 litri de benzina. Consum mediu: 5,2 l/100 km!
A fost o cursa de regularitate si rezistenta in care am condus si ziua, si noaptea... Insumat, in doua zile si doua nopti, am “dormit” doar 4 ore si 20 de minute! Intr-un pat, la un motel aflat langa Baia Mare, de la 4 pana la 8 dimineata, apoi, in ziua urmatoare, pe la doua noaptea, am picotit vreo 20 de minute pe o banca, in poarta unei case de tara, aproape de Constanta...
Cea mai crunta oboseala era sa ma doboare insa pe autostrada A2... la 50 km de Bucuresti! Am oprit motocicleta, i-am spus lui Filip sa ma “vegheze” si m-am pravalit in iarba de pe marginea drumului... Simteam in cap un arc voltaic care vroia sa imi paralizeze toate simturile. Ce pacat, sa pierdem tocmai acum, la final... Cu un imens efort de vointa, dupa numai cateva minute, am plecat mai departe. O voce venita din toata fiinta mea striga: “Ridica-te si lupta!”.